DECIZIA nr. 266 din 14 mai 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 770 din 19 august 2025Data intrării în vigoare 19-08-2025
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ana Maria Necula în Dosarul nr. 6.613/236/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.843D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile criticate nu încalcă nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul de proprietate privată, în condiţiile în care există posibilitatea de a contesta executarea silită la instanţa de contencios administrativ şi de a solicita suspendarea executării actului administrativ în cauză. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.613/236/2018, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ana Maria Necula într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, impunând o expropriere forţată şi abuzivă a cetăţeanului de către stat. Apreciază că există posibilitatea ca, până la judecarea contestaţiei împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, unui cetăţean să îi fie vândute la licitaţie casa şi celelalte bunuri, iar acesta să fie în imposibilitatea de a le mai recupera chiar dacă ulterior se constată că decizia a fost nelegală şi este anulată. Autoarea consideră că norma criticată îi îngrădeşte dreptul de proprietate şi încalcă dreptul la un proces echitabil.6. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, dincolo de prerogativa pe care legiuitorul o are de a reglementa modalitatea de colectare la bugetul de stat a datoriilor persoanelor fizice/juridice, acesta a prevăzut pârghii legale de natură să pună cetăţenii la adăpost în faţa unor executări silite imediat după emiterea titlurilor de creanţă, şi anume posibilitatea contestării acestora în instanţa de contencios administrativ şi de a solicita suspendarea executării actului administrativ în cauză, precum şi posibilitatea ca, odată pornită executarea silită, titlul de creanţă devenind titlu executoriu, pe calea contestaţiei la executare, să solicite şi suspendarea executării silite. Instanţa judecătorească apreciază că reglementarea existentă nu este de natură să îngrădească dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil. Apreciază că ceea ce se pretinde prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este o nemulţumire a petentei cu privire la conţinutul textului legal menţionat, aceasta dorind practic o modificare a actului normativ în cauză, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate, fiind atributul puterii legislative.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, considerând că sunt pe deplin aplicabile considerentele Deciziei nr. 524 din 9 octombrie 2014 şi ale Deciziei nr. 375 din 31 mai 2018, drepturile părţilor fiind ocrotite prin reglementarea unui ansamblu de mijloace procesuale, controlul judecătoresc nefiind exclus nici chiar în această procedură specială, reglementată de norme derogatorii de la dreptul comun.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu următorul conţinut: „Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.“12. Autoarea excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (4)-(9) referitor la dreptul de proprietate privată.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate, cu denumirea marginală „Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite“, fac parte din capitolul referitor la stingerea creanţelor fiscale prin executare silită. Astfel, în virtutea art. 226 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legii, iar titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.14.
În acest sens, Codul de procedură fiscală reglementează la art. 154 faptul că scadenţa creanţelor fiscale intervine la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, iar, în cazul în care legea nu prevede scadenţa, aceasta se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice sau al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, după caz. Totodată, alin. (3) al articolului anterior menţionat dispune în sensul că pentru creanţele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declaraţiilor de impunere, care se plătesc în contul unic şi care au scadenţa diferită de data de 25, aceasta se înlocuieşte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează. În continuarea acestor dispoziţii, art. 155 conţin prevederi speciale privind scadenţa şi declararea creanţelor fiscale. În ceea ce priveşte termenele de plată, acestea sunt prevăzute de dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură fiscală, distinct, în funcţie de fiecare situaţie.15. În acest context, Curtea reţine că a statuat, prin Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 6 februarie 2020, paragrafele 19-22, că, în domeniul valorificării creanţei fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale sau a obligaţiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale sau a creanţei fiscale. În acest sens sunt prevederile art. 22 - cu denumirea marginală „Stingerea creanţelor fiscale“ - din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie, dare în plată şi prin alte modalităţi prevăzute expres de lege“.16. Executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, faţă de dispoziţiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de către dispoziţiile acestui act normativ, sens în care, în ceea ce priveşte raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative, prin art. 3 se instituie regula de principiu că acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor fiscale, iar, prin excepţie, „unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori“.17. Aşa fiind, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin acesta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal însă, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale. Ca atare, în materie fiscală este vorba despre norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul că obiectul executării silite în acest domeniu îl reprezintă încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creanţelor statului şi recuperarea lor cu prioritate. De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme derogatorii, cu scopul de a face mai eficientă executarea şi pentru a-i imprima un ritm mai accelerat. Astfel, adoptarea unui regim juridic special în materia creanţelor bugetare îşi găseşte fundamentul constituţional în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară. Acest temei constituţional justifică un drept special, de preferinţă în favoarea statului, în ceea ce priveşte efortul de încasare a creanţelor bugetare şi de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească două dintre obligaţiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie: să adopte măsuri de protecţie socială, apte să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, şi să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii.18. Totodată, Curtea a observat că executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligaţiilor fiscale prin titlul de creanţă şi alte acte administrative fiscale, împotriva cărora persoana vătămată poate formula contestaţie, în temeiul art. 268 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal (Decizia nr. 605 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020, paragraful 19). 19. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. Totodată, în temeiul prevederilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestatorul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul expres stabilit de lege, ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate avea loc.20. Totodată, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 260 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
21. Curtea a arătat, prin Decizia nr. 375 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2019, paragraful 18, că procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Maria Necula în Dosarul nr. 6.613/236/2018 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 226 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu-----
| EMITENT |
| Marian Enache | - preşedinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Daniela Ramona Mariţiu | - magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu-----
