DECIZIE nr. 132 din 27 martie 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 30 august 2025Data intrării în vigoare 30-08-2025
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 317/115/2021 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.859D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 şi nr. 3.102D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată, din oficiu, de aceeaşi instanţă judecătorească, în dosarele nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 şi nr. 1.628/115/2021.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 şi nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 şi nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în instituirea de reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să ofere părţilor interesate posibilitatea să formuleze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pe care o consideră defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, fiind astfel nesocotit dreptul de acces liber la justiţie. Invocă în acest sens Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, paragraful 13. În ceea ce priveşte textul de lege supus controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, precizează că actuala redactare a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 este rezultatul unei tehnici legislative deficitare, rezultate din modificările aduse acestuia prin Legea nr. 232/2020. Arată că, în redactarea anterioară a art. 5 alin. (1) din decretul-lege menţionat, deciziile prin care direcţiile generale de muncă şi asigurări sociale judeţene sau a municipiului Bucureşti soluţionau cererile formulate de persoanele interesate puteau fi contestate în faţa instanţelor judecătoreşti potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea la prevederile acestei legi, fără nicio altă distincţie suplimentară, atrăgea aplicabilitatea prevederilor art. 20 din aceasta, astfel că hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie puteau fi atacate cu recurs. Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, scopul modificării l-a constituit extinderea sferei măsurilor reparatorii şi în privinţa copiilor persoanelor care s-au aflat în situaţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (2) din acesta. Forma adoptată de Senat a conţinut doar modificări ale dispoziţiilor de drept substanţial ale art. 5 alin. (6) şi (7) din decretul-lege. În concluzie, dispoziţiile de drept procesual cuprinse în acest act normativ au fost modificate prin amendamentele aduse în urma dezbaterilor în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, care a fost Cameră decizională. Amendamentul a vizat comasarea într-un singur articol a normelor de drept procesual, eliminarea căii de atac a recursului şi instituirea, în consecinţă, a caracterului definitiv al hotărârii pronunţate de tribunal, nefiind precizat însă cum s-a ajuns la această soluţie legislativă. Conchide că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiţie, astfel că pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin încheierile din 15 septembrie 2021 şi 5 octombrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 şi nr. 1.628/115/2021, Tribunalul Caraş- Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepţia a fost ridicată de instanţă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva deciziilor prin care Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, a respins cererile reclamanţilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.8.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate exceptează de la calea de atac a recursului sentinţele pronunţate de tribunal în primă instanţă, prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios administrativ împotriva deciziei Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990. Instanţa autoare a excepţiei precizează că, spre deosebire de soluţia legislativă criticată, art. 15 alin. (1) - (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede că agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestui decret-lege, în baza sesizărilor primite sau din proprie iniţiativă, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire, împotriva deciziei de revizuire astfel emise persoana interesată având dreptul de a introduce contestaţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, decizia de revizuire emisă de comisie poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără să fie restricţionat dreptul la recurs. Se susţine că excluderea căii extraordinare de atac a recursului împotriva sentinţelor pronunţate de tribunal, prin care s-a soluţionat fondul cauzelor având ca obiect deciziile Comisiei de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, creează discriminare faţă de părţile din cauzele ce au ca obiect contestaţia împotriva deciziei de revizuire, precum şi faţă de părţile care contestă alte acte administrative emise de diferite comisii şi cărora nu li se înlătură dreptul la recurs. Astfel, deşi se găsesc în situaţii similare, părţile beneficiază de un tratament juridic diferit în funcţie de decizia contestată, ceea ce contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, în condiţiile în care tratamentul discriminatoriu nu îşi găseşte nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Din perspectiva interesului de a cere şi de a obţine îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, părţile se află într-o situaţie similară cu cele din procesele având ca obiect decizia de revizuire. Astfel fiind, tratamentul juridic diferenţiat care rezultă din dispoziţiile de lege criticate este nejustificat şi conduce la o discriminare.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins: "(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."13. În opinia instanţei autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi în art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cauze aflate pe rolul tribunalului, ca instanţă competentă, potrivit textului de lege criticat, să judece contestaţiile formulate de persoanele interesate împotriva deciziilor emise de agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, cu privire la stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum şi a indemnizaţiei lunare cuvenite persoanelor ce intră în sfera de aplicare a acestuia. Critica de neconstituţionalitate vizează absenţa din cuprinsul actului normativ menţionat a reglementării unei căi de atac împotriva hotărârii pe care o pronunţă tribunalul.15. În acest context procesual Curtea reţine că, pentru a avea legătură cu cauza, excepţia, având ca obiect prevederile care consacră caracterul definitiv al hotărârii tribunalului, ar trebui ridicată într-un cadru procesual în care eventuala admitere a acesteia să producă efecte juridice în cauză. Aşadar, pentru a fi admisibilă din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la necesitatea existenţei unei legături între textul de lege criticat şi cauza în soluţionarea căreia se ridică excepţia de neconstituţionalitate, aceasta ar fi trebuit ridicată într-un cadru procesual creat prin formularea unei căi de atac, instanţa superioară celei a cărei hotărâri a fost atacată urmând ca, în ipoteza admiterii excepţiei, să declare admisibilă calea de atac şi să o judece ca atare.16. Or, indiferent de soluţia pe care o va pronunţa Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în procesele aflate pe rolul tribunalului, ca instanţă unică, potrivit textului de lege criticat, aceasta nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzelor în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 140 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragrafele 34-37).17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ridicată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 şi nr. 1.628/115/2021. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2025.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu ----
| EMITENT |
| Marian Enache | - | președinte |
| Mihaela Ciochină | - | judecător |
| Cristian Deliorga | - | judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - | judecător |
| Gheorghe Stan | - | judecător |
| Livia Doina Stanciu | - | judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - | judecător |
| Varga Attila | - | judecător |
| Valentina Bărbățeanu | - | magistrat-asistent |
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu ----
