COMUNICAT din 20 octombrie 2025privind obiecția de neconstituționalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Publicat pe
www.ccr.roData intrării în vigoare 20-10-2025
Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000], precum și dispozițiile art. III pct. 2 [cu referire la art. 45 alin. (6^1) și (6^2) în privința sintagmei „conform prevederilor alin. (6^1)” din Legea nr. 165/2013] din Legea pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România criticată sunt neconstituționale.RezumatCurtea Constituțională a constatat că introducerea sintagmei „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” determină o lipsă de previzibilitate cu privire la proba dreptului de proprietate asupra bunului care a aparținut unui cult religios și care face obiectul revendicării în cadrul procedurii reglementate prin actul normativ criticat, fiind încălcate art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.De asemenea, Curtea a constatat că soluția normativă prin care legiuitorul a păstrat, pe de o parte, criteriul stabilirii chiriei în funcție de valoarea imobilului, prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, iar, pe de altă parte, a coroborat acest criteriu cu acordul dintre deținătorul bunului și actualul proprietar în cazul imobilelor retrocedate, și care sunt afectate unor activităţi de interes public din învăţământ sau sănătate, finanţate sau cofinanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, nu este clară și predictibilă, fiind încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.ArgumenteCurtea a constatat că sunt încălcate exigențele constituționale referitoare la claritatea legii prin:• introducerea unei condiții succesive, de natură a întemeia prezumția legală a existenței dreptului de proprietate, în baza unor „elemente de identificare generice”, este de natură a crea confuzie în privința dovedirii existenței calității de proprietar al solicitantului, prin necorelarea cu mecanismul funcționării probelor indirecte reprezentate de prezumțiile legale instituite în art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000;• sintagma „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” prezintă un grad mare de generalitate, în lipsa precizării, în mod concret, a actelor sau faptelor juridice obiective care fac dovada dobândirii/deținerii dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în patrimoniul solicitantului, la data preluării abuzive. Pe de altă parte, întemeierea prezumției de proprietate asupra bunului solicitat pe baza unor elemente generice, iar nu a unor probe directe, este de natură a crea confuzie în privința aplicării sale, în cadrul procedurii administrative sau judiciare de retrocedare;• introducerea, în cuprinsul art. 45 alin. (6^2) din Legea nr. 165/2013, a criteriului stabilirii cuantumului anual al chiriei de comun acord cu noul proprietar, însă „conform prevederilor alin. (6^1)”, și anume la valoarea întregului imobil calculată prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, conduce la o soluție legislativă neclară și nepredictibilă. Astfel, nefiind reglementat un mod de calcul bazat indicatori obiectivi și concreți, precum stabilirea distinctă a unor prețuri pe metru pătrat, în limite maximale sau minimale, după caz, în funcție de criterii aflate în marja de apreciere a legiuitorului (natura bunului, suprafața totală a construcției/terenului, starea construcției, valoarea îmbunătățirilor etc.), nu se poate realiza însăși scopul normei, respectiv de a stabili valoarea chiriei anuale cuvenite proprietarului imobilului pentru lipsa de folosință a imobilului pe durata legală de 10 ani.

| EMITENT |
Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000], precum și dispozițiile art. III pct. 2 [cu referire la art. 45 alin. (6^1) și (6^2) în privința sintagmei „conform prevederilor alin. (6^1)” din Legea nr. 165/2013] din Legea pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România criticată sunt neconstituționale.RezumatCurtea Constituțională a constatat că introducerea sintagmei „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” determină o lipsă de previzibilitate cu privire la proba dreptului de proprietate asupra bunului care a aparținut unui cult religios și care face obiectul revendicării în cadrul procedurii reglementate prin actul normativ criticat, fiind încălcate art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.De asemenea, Curtea a constatat că soluția normativă prin care legiuitorul a păstrat, pe de o parte, criteriul stabilirii chiriei în funcție de valoarea imobilului, prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, iar, pe de altă parte, a coroborat acest criteriu cu acordul dintre deținătorul bunului și actualul proprietar în cazul imobilelor retrocedate, și care sunt afectate unor activităţi de interes public din învăţământ sau sănătate, finanţate sau cofinanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, nu este clară și predictibilă, fiind încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.ArgumenteCurtea a constatat că sunt încălcate exigențele constituționale referitoare la claritatea legii prin:• introducerea unei condiții succesive, de natură a întemeia prezumția legală a existenței dreptului de proprietate, în baza unor „elemente de identificare generice”, este de natură a crea confuzie în privința dovedirii existenței calității de proprietar al solicitantului, prin necorelarea cu mecanismul funcționării probelor indirecte reprezentate de prezumțiile legale instituite în art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000;• sintagma „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” prezintă un grad mare de generalitate, în lipsa precizării, în mod concret, a actelor sau faptelor juridice obiective care fac dovada dobândirii/deținerii dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în patrimoniul solicitantului, la data preluării abuzive. Pe de altă parte, întemeierea prezumției de proprietate asupra bunului solicitat pe baza unor elemente generice, iar nu a unor probe directe, este de natură a crea confuzie în privința aplicării sale, în cadrul procedurii administrative sau judiciare de retrocedare;• introducerea, în cuprinsul art. 45 alin. (6^2) din Legea nr. 165/2013, a criteriului stabilirii cuantumului anual al chiriei de comun acord cu noul proprietar, însă „conform prevederilor alin. (6^1)”, și anume la valoarea întregului imobil calculată prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, conduce la o soluție legislativă neclară și nepredictibilă. Astfel, nefiind reglementat un mod de calcul bazat indicatori obiectivi și concreți, precum stabilirea distinctă a unor prețuri pe metru pătrat, în limite maximale sau minimale, după caz, în funcție de criterii aflate în marja de apreciere a legiuitorului (natura bunului, suprafața totală a construcției/terenului, starea construcției, valoarea îmbunătățirilor etc.), nu se poate realiza însăși scopul normei, respectiv de a stabili valoarea chiriei anuale cuvenite proprietarului imobilului pentru lipsa de folosință a imobilului pe durata legală de 10 ani.




