Structură Act

Comunicate
DECIZIA nr. 608 din 5 noiembrie 2024referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1014 din 3 noiembrie 2025Data intrării în vigoare 03-11-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 4.190/62/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.463D/2019.2.
     La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că este inadmisibilă critica întemeiată pe prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât nu se poate pune semnul egalităţii între persoane fizice şi persoane juridice, critica raportată la art. 21 este neîntemeiată, iar prevederile constituţionale ale art. 53 nu au legătură cu cauza întrucât vizează drepturile fundamentale ale persoanelor fizice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.190/62/2018, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de daune morale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât, deşi există, la nivel de lege organică, prevăzută egalitatea în drepturi între persoanele fizice şi persoanele juridice, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor nepatrimoniale şi repararea prejudiciului rezultat din încălcarea acestora, dispoziţiile legale criticate stabilesc un tratament juridic diferit cu privire la stabilirea taxei judiciare de timbru. 6. În condiţiile în care persoanei juridice îi este permis să ceară daune morale, rezultă că legislaţia trebuie să prevadă, cu claritate şi în mod predictibil, care este tratamentul juridic în ceea ce priveşte accesul la justiţie.7. În aplicarea dispoziţiilor legale criticate, pe de o parte, acţiunea pentru daune morale formulată de o persoană fizică va comporta o taxă fixă de 100 lei, iar, pe de altă parte, aceeaşi cerere va fi taxată cu o taxă variabilă, calculată conform art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în cazul în care este introdusă de o persoană juridică.
    8. Ca atare, nu se poate reţine nicio raţiune obiectivă şi rezonabilă, în sensul soluţiei legislative analizate (diferenţierea persoană fizică - persoană juridică), ceea ce echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor fizice.9. În egală măsură, tratamentul diferenţiat cu privire la modul de calcul al taxei judiciare de timbru reprezintă o restrângere a dreptului persoanei juridice de acces la instanţă, întrucât în sarcina acesteia se va stabili o taxă mai mare, iar o asemenea restrângere nu este permisă, în condiţiile în care nu este determinată de unul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituţie. 10. De asemenea, dispoziţiile art. 148 din Constituţie stabilesc aplicarea cu prioritate a tratatelor internaţionale la care România este parte, iar odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dobândit caracter juridic obligatoriu, iar art. 20 din menţionata cartă prevede că toate persoanele sunt egale în faţa legii.11. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Se arată că prin textul de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată în cauză se stabileşte o facilitate la plata taxei judiciare de timbru pentru persoanele fizice, care solicită daune morale pentru atingerile aduse demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi, respectiv, dreptului la propria imagine. Faptul că aceleaşi facilităţi nu sunt prevăzute de legiuitor în favoarea persoanei juridice nu este de natură să determine constatarea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, deoarece, pe de o parte, prin obligaţia de plată a taxei de timbru la valoarea pretenţiilor constând în daune morale nu se încalcă dreptul la libertatea de exprimare.13. Pe de altă parte, accesul liber la justiţie nu este absolut, el pretându-se la limitări. Prin urmare, stabilirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru la valoarea pretenţiilor, chiar dacă acestea reprezintă daune morale, nu se încalcă accesul liber la justiţie. De altfel, în speţă nu a fost invocată imposibilitatea plăţii taxei judiciare de timbru sau afectarea activităţii persoanei juridice în urma plăţii respectivei taxe.14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită de fapt completarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul de a se acorda aceleaşi facilităţi la plata taxei judiciare de timbru şi persoanei juridice. Însă, aşa cum a reţinut instanţa constituţională în mai multe decizii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora: „Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.“19. Curtea observă că ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 32/2021 pentru completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 17 martie 2021, dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au fost completate cu un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: „(2) Acţiunile şi cererile având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din vătămări ale integrităţii fizice şi/sau psihice se taxează cu 100 lei“, textul criticat regăsindu-se la alin. (1) al art. 7. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.20.
     În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 30 alin. (6) privind dreptul la propria imagine, în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă art. 20 privind egalitatea în faţa legii din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.    21. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea poate deduce, în mod rezonabil, că autoarea acesteia a înţeles să invoce şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a avut prilejul să analizeze conţinutul libertăţii de exprimare prevăzute de art. 30 din Constituţie (de exemplu prin Decizia nr. 228 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 31 mai 2022) când a statuat că libertatea de exprimare este inviolabilă. Libertatea fundamentală într-o societate democratică, exprimarea liberă contribuie la definirea opiniilor sau a credinţelor cetăţenilor şi la manifestarea voinţei lor în acord cu acestea. Reglementarea la nivel constituţional a libertăţii de exprimare, ca drept fundamental cu un conţinut complex, a determinat stabilirea limitelor în cadrul cărora acesta poate fi exercitat. Depăşirea cadrului constituţional, exercitarea abuzivă a dreptului atrage răspunderea juridică. Astfel, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituţie, „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine“. Limitele libertăţii de exprimare concordă întru totul cu noţiunea de libertate, care nu este şi nu poate fi înţeleasă ca fiind absolută. Concepţiile juridico-filosofice promovate de societăţile democratice admit că libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea altei persoane. În acest sens, art. 57 din Constituţie prevede expres obligaţia cetăţenilor români, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a-şi exercita drepturile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. O limitare identică este, de asemenea, prevăzută în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu care „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru (...) protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora (...)“, precum şi în art. 19 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care stabileşte că exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri speciale şi responsabilităţi speciale şi că aceasta poate fi supusă anumitor restricţii care trebuie să fie expres prevăzute de lege, ţinând seama de drepturile sau reputaţia altora. În plus, alin. (7) al art. 30 din Constituţie interzice activităţile care s-ar putea desfăşura sub pretextul libertăţii de exprimare: defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Fiind o normă cu caracter restrictiv, de natură să circumscrie cadrul în care poate fi exercitată libertatea de exprimare, Curtea observă că enumerarea realizată de textul constituţional este una strictă şi limitativă.23. În continuare, Curtea a mai reţinut că tuturor obligaţiilor legale, şi cu atât mai mult unora de ordin constituţional, trebuie să le corespundă sancţiuni legale în cazul nerespectării lor. Altfel, obligaţiile juridice ar fi reduse la semnificaţia unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în cadrul relaţiilor sociale, fiind anulată însăşi raţiunea reglementării juridice a unora dintre aceste relaţii (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014, paragraful 47). Natura şi gravitatea sancţiunilor aplicate sunt elemente care trebuie avute în vedere la aprecierea proporţionalităţii unei limitări aduse libertăţii de exprimare, aplicarea pedepsei penale pentru o faptă care presupune exercitarea liberă a dreptului de exprimare nefiind compatibilă cu libertatea de exprimare a persoanei decât în circumstanţe excepţionale, mai ales atunci când au fost grav afectate alte drepturi fundamentale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 21 martie 2002, pronunţată în Cauza Nikula împotriva Finlandei, paragraful 46, Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunţată în Cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, paragraful 88, Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Cauza Cârlan împotriva României, paragraful 49, Hotărârea din 29 martie 2011, pronunţată în Cauza Cornelia Popa împotriva României, paragraful 30, Hotărârea din 19 iunie 2012, pronunţată în Cauza Tănăsoaica împotriva României, paragrafele 36-38, Hotărârea din 26 martie 2013, pronunţată în Cauza Niculescu-Dellakeza împotriva României, paragrafele 55 şi 59). Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile constituţionale sunt concludente, valorile constituţionale care nu pot fi afectate sub pretextul libertăţii de exprimare sunt drepturile individuale precum demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine, precum şi acele valori fundamentale care sunt protejate prin interzicerea actelor prevăzute de art. 30 alin. (7) din Constituţie, respectiv faima/prestigiul ţării, pacea, toleranţa naţională, rasială, de clasă sau religioasă, nediscriminarea, unitatea teritorială a ţării, ordinea/liniştea publică şi bunele moravuri.24. Dincolo de aspectele de mai sus, Curtea menţionează că, deşi şi o persoană juridică poate invoca, în anumite circumstanţe, apărarea dreptului la proprie imagine, conţinutul acestui drept nu este identic cu dreptul la imagine al persoanei fizice ca fiinţă umană care are o anumită specificitate. Astfel, în timp ce dreptul la propria imagine al persoanei juridice se bazează pe reputaţia sa economică, dreptul la propria imagine al persoanei fizice se bazează pe demnitate ca valoare esenţială a personalităţii umane. De altfel, art. 257 din Codul civil, cu denumirea marginală Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice prevede că „Dispoziţiile prezentului titlu se aplică prin asemănare şi drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice“. Curtea mai reţine că art. 252 din cadrul aceluiaşi titlu V din Codul civil prevede că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.25. Însă prevederile legale criticate se referă la atingerile aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice ca atribute ale personalităţii umane prevăzute în art. 1 alin. (3) din Constituţie ca fiind o valoare supremă în statul de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 778 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iulie 2009). Aceste atribute ale personalităţii umane se pot circumscrie dreptului la propria imagine, fără a exista neapărat o identitate de conţinut între acestea şi dreptul la propria imagine. Cu alte cuvinte, legiuitorul a ales să introducă această excepţie a taxării cu o sumă fixă doar pentru persoanele fizice, în considerarea unor atribute ale personalităţii înţelese ca fiind specifice persoanei umane, adică persoanei fizice.26. Curtea a reţinut, de asemenea, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 188 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 20 iunie 2018, paragraful 17), că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate reprezintă o normă cu caracter special, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care consacră regula stabilirii taxei judiciare de timbru prin calcul procentual asupra cuantumului pretenţiilor din acţiunile şi cererile evaluabile în bani, şi a constatat că art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu supune taxei judiciare de timbru speciale de 100 lei orice pretenţii legate de daunele morale, ci doar pe acelea prin care se invocă atingeri aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice.
    27. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt prevederi procedurale care ţin seama de condiţia specifică a unei persoane fizice şi de atributele intrinseci ale acesteia, având drept scop garantarea pentru aceasta a accesului liber la justiţie. Ele sunt clare şi nu contravin nici art. 1 alin. (5) şi nici art. 30 alin. (6) din Constituţie.28. Însă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, nu este aplicabil şi persoanelor juridice în mod direct, ci numai în măsura în care, prin intermediul persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept sau o libertate constituţională (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996).29. De altfel, având în vedere natura atributelor umane ocrotite, o persoană juridică nu poate fi în aceeaşi situaţie cu o persoană fizică în cazul de faţă. Aşadar, cele două categorii de persoane (fizice şi juridice) se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.30. Aşadar, reglementarea criticată nu contravine principiului egalităţii în drepturi, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 4 februarie 2021, paragraful 13).31. În aceste condiţii, nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 20 dinCarta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie.32. Având în vedere că nu se poate reţinea încălcarea vreunui drept constituţional, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea S.P.D. Development - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 4.190/62/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2024.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru MARIAN ENACHE,    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae    -----




    logo Blog